Cum ajunge o asociație să decidă schimbarea unei instalații de gaze?

În momentul în care o asociație primește un deviz pentru înlocuirea instalației de gaze, mulți proprietari au impresia că decizia a fost deja luată. Că o firmă a constatat o problemă, a propus schimbarea instalației, iar următorul pas este doar începerea lucrărilor.

Dar între identificarea unei neconformități și organizarea unei lucrări există un proces în care sunt colectate dovezi tehnice, sunt analizate soluțiile posibile, sunt solicitate și comparate oferte, iar decizia finală aparține asociației de proprietari, nu firmei care a efectuat evaluarea.

Înțelegerea acestui parcurs este importantă atât pentru proprietari, cât și pentru administratori pentru a putea evalua corect documentele primite și rolul fiecărei persoane implicate în proces.

În acest articol vom urmări, pas cu pas, cum se ajunge de la identificarea unei probleme tehnice la decizia unei asociații de proprietari de a executa o lucrare de înlocuire a instalației de gaze.

Totul începe cu o evaluare, nu cu o decizie

Primul pas nu este întocmirea unui deviz și nici propunerea unei lucrări. Este evaluarea instalației.

Rolul unei firme autorizate este să stabilească, pe baza verificărilor și a constatărilor din teren, în ce stare se află instalația și dacă aceasta poate continua să funcționeze în condiții de siguranță.

În practică, această evaluare poate avea loc în două situații principale:

• Verificarea tehnică periodică, efectuată la intervale de maximum doi ani sau la cererea proprietarului, prin care se confirmă dacă instalația poate continua să funcționeze în condiții normale de exploatare și se identifică eventualele neconformități.
• Revizia tehnică, efectuată la intervale de maximum zece ani, după o perioadă mai mare de șase luni în care instalația nu a fost utilizată, după o sistare a alimentării cu gaze sau la cererea proprietarului. În aceste situații, instalația trebuie reevaluată înainte de a putea fi exploatată din nou.

Indiferent de procedură, concluziile pot fi diferite:

✔ instalația îndeplinește condițiile necesare pentru exploatare și nu sunt necesare intervenții;

✔ sunt identificate neconformități care trebuie remediate;

✔ evaluarea tehnică indică faptul că sunt necesare investigații suplimentare sau o soluție tehnică mai amplă.

Observăm un lucru important: în această etapă nu se decide schimbarea instalației.

Se colectează informații. Se documentează starea instalației. Se stabilesc, pe baza dovezilor tehnice, problemele care trebuie rezolvate. Abia după această etapă se poate discuta despre soluțiile posibile.

Am explicat pe larg și în articolul „Poate o probă de presiune să strice instalația?” de ce, în cazul unei revizii efectuate după o sistare a alimentării cu gaze, proba de presiune reprezintă primul pas în evaluarea instalației și de ce rezultatele ei stau la baza tuturor etapelor care urmează.

Cum se stabilește soluția tehnică?

După încheierea evaluării, începe etapa în care toate informațiile obținute din teren sunt analizate și transformate într-o concluzie tehnică.

În această etapă sunt parcurși, în mod obișnuit, următorii pași:

• se consemnează toate neconformitățile identificate în timpul verificării sau reviziei;
• se întocmește documentația tehnică aferentă cu rezultatele verificărilor și, dacă este cazul, ale probelor de presiune;
• se formulează recomandarea tehnică în funcție de starea instalației.

Abia acum poate fi propusă o soluție.

În funcție de rezultatele evaluării, aceasta poate presupune:

• o remediere punctuală, atunci când problema este localizată și poate fi rezolvată în condiții de siguranță;
• înlocuirea unui segment al instalației, dacă evaluarea arată că intervenția trebuie extinsă pentru a asigura etanșeitatea și exploatarea în siguranță;
• înlocuirea instalației comune, atunci când starea tehnică indică faptul că aceasta este soluția care poate readuce instalația în parametri corespunzători.

Este important de înțeles că niciuna dintre aceste soluții nu este impusă automat de lege. Ordinul ANRE nr. 179/2015 și normativele de aplicare nu stabilesc că o anumită neconformitate trebuie rezolvată printr-un anumit tip de intervenție. Ele impun ca instalația să fie adusă în stare de conformitate din punctul de vedere al etanșeității și al sistemului de prevenție. Soluția prin care se ajunge la acest rezultat depinde de starea concretă a instalației și de varianta pe care firma autorizată o poate susține din punct de vedere tehnic și al siguranței exploatării.

În cazul Energoinstal, asociația primește în format digital întreaga documentație tehnică a lucrării – de la constatările din teren și rezultatele verificărilor sau ale probelor de presiune, până la recomandarea tehnică și istoricul intervențiilor – ca fiecare decizie să se bazeze pe informații complete și ușor de consultat.

Am explicat și în articolul „De ce nu mai merge reparația rapidă?” de ce aceeași instalație poate necesita, în funcție de rezultatele evaluării, fie o remediere punctuală, fie o intervenție mai amplă.

Cine decide dacă lucrarea se face?

Din momentul în care asociația primește documentația tehnică și recomandarea de intervenție, responsabilitatea trece din zona tehnică în cea decizională.

Rolul firmei autorizate este să explice concluziile evaluării și să susțină soluția recomandată din punct de vedere tehnic. Decizia de a executa lucrarea și alegerea firmei care o va realiza aparțin însă asociației de proprietari.

Procesul presupune, de regulă, mai multe etape:

• administratorul și președintele analizează documentația tehnică primită;
• asociația poate solicita explicații suplimentare cu privire la constatările și soluția propusă;
• pot fi solicitate și comparate mai multe oferte, ca proprietarii să poată evalua atât soluțiile tehnice, cât și costurile implicate;
• decizia este luată de asociație, potrivit regulilor prevăzute de Legea nr. 196/2018 și de documentele sale de organizare și funcționare.

Am abordat pe larg această situație și în articolul „Ești obligat să lucrezi cu firma care a găsit problema la instalația de gaz?”, unde explicăm de ce identificarea unei neconformități și executarea lucrării sunt două etape distincte și de ce alegerea executantului aparține întotdeauna asociației de proprietari.

Ce urmează după aprobare?

După ce asociația aprobă executarea lucrării și este ales executantul, urmează o etapă pe care mulți proprietari o subestimează: planificarea intervenției.

O lucrare la instalația comună nu poate începe imediat după semnarea contractului. Pentru ca aceasta să se desfășoare în condiții de siguranță și într-un timp cât mai scurt, trebuie organizate o serie de activități care implică atât echipa de execuție, cât și asociația și locatarii.

În mod obișnuit, această etapă include:

• stabilirea calendarului de execuție;
• programarea echipelor în funcție de amploarea lucrării;
• informarea locatarilor cu privire la program și etapele intervenției;
• pregătirea apartamentelor pentru accesul la instalație;
• organizarea accesului astfel încât echipele să poată lucra fără întreruperi.

Importanța acestei etape este adesea subestimată. În practică, o lucrare poate fi întârziată nu pentru că montajul este dificil, ci pentru că echipa nu poate intra într-un apartament, traseul instalației nu este pregătit sau proprietarii nu sunt disponibili atunci când este nevoie de acces.

Am explicat în detaliu acest proces în articolul „Țeava din apartamentul tău a fost schimbată. De ce trebuie să mai rămâi acasă?”, unde arătăm de ce succesul unei lucrări pe o coloană comună depinde nu doar de montajul conductelor, ci și de colaborarea dintre echipa de execuție, asociație și proprietari pe parcursul întregii intervenții.

De ce este important să înțelegi acest proces?

Pentru majoritatea proprietarilor, contactul cu acest proces începe abia în momentul în care primesc un deviz sau află că asociația discută despre o posibilă lucrare. În lipsa unei imagini de ansamblu, este ușor să apară impresia că deciziile au fost deja luate sau că recomandările tehnice nu pot fi puse în discuție.

Cu cât proprietarii și reprezentanții asociației înțeleg mai bine etapele care preced execuția, cu atât pot participa mai informat la procesul de decizie. Ei pot interpreta corect documentația tehnică, pot solicita explicații atunci când ceva nu este clar și pot compara ofertele primite nu doar din perspectiva costului, ci și a soluțiilor propuse și a argumentelor care le susțin.