Aproape tot despre prețul gazelor naturale în România

Nu de puține ori, atunci când apare o factură în cutia poștală, te trec emoții de parcă ai avea de dat un examen. Deschizi cu teamă plicul și, căutând timid rubrica Total de plată, te rogi să dai de cât mai puține cifre. Iar la final, ca după vizionarea unui film, te întrebi „de ce atât?”

Vom încerca în rândurile de mai jos să răspundem la această întrebare și poate data viitoare când vei primi factura de la gaze, vei pica pe subiect.

Pentru început trebuie să clarificăm un aspect, poate cel mai important al lecției de astăzi: preţul cu care gazele ajung de la furnizor la consumatorul casnic este stabilit prin Ordine ale ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei). Acest preţ se stabileşte separat pentru fiecare societate care vinde gaze pe piaţa reglementată.

În prezent, conform anre.ro, piața românească a gazelor naturale cuprinde:

  • – un operator al Sistemului Național de Transport – SNTGN Transgaz S.A. Mediaș
  • – 6 producători: Petrom, Romgaz, Amromco, Toreador, Wintershall Mediaș, Aurelian Oil&Gas
  • – 3 operatori pentru depozitele de înmagazinare subterană: Romgaz, Amgaz, Depomureș
  • – 34 de societăți de distribuție și furnizare a gazelor naturale către consumatori, cei mai mari fiind Distrigaz Sud și E.ON Gaz România
  • – 76 de furnizori pe piața en-gross

Ca informație de cultură generală, punctăm aici faptul că România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală și de Est. Totodată țara noastră a fost prima care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale.

Înainte de a intra în amănuntele alcătuirii prețului final al gazelor pentru sectorul rezidențial, trebuie menționat că doar un sfert din consumul total de gaze naturale în România ajunge la consumatorii casnici (aproximativ 3 miliarde de metri cubi), restul mergând în sectorul industrial. În proporție covârșitoare (98,5%) acesta provine din producție internă și doar un procent infim (1,5%) din import.

 

De ce tu cumperi cu 1 leu, iar mie îmi vinzi cu 2?

De multe ori suntem revoltați că de la producător la utilizatorul final prețul gazelor naturale aproape se dublează. Prețul de pornire al gazelor naturale se calculează ca medie ponderată între preţul de achiziţie a gazelor din producţia internă (cu o pondere de 98%) și preţul de achiziţie a gazelor din producţia externă (cu o pondere de 2%). La acest preț se adaugă ulterior numeroasele costuri cu transportul, distribuţia și serviciile de înmagazinare. Urmează apoi adăugarea în preț a diverselor taxe impuse de stat pentru ca, în final, prețul cu care cumpărăm noi gazele să fie „îmbogățit” cu TVA şi adaosul furnizorului.

Pentru a înțelege mai bine mecanismul formării prețului la gaze, trebuie de asemenea știut că facturile la gaz măsoară energia produsă de arderea gazului, şi nu volumul de gaz consumat. Altfel spus, tu plătești un randament și nu cantitatea de resursă consumată. Acest randament se calculează înmulţind numărul de metri cubi consumaţi cu valoarea constantei PCS (puterea calorifică superioară) şi cu tariful în lei pentru 1 MWh, practicat de fiecare furnizor în parte. Fiecare furnizor este obligat să precizeze pe factură valoarea PCS, aceasta variind în funcţie de zonă, de furnizor şi de provenienţa gazelor naturale.

 

Dincolo era mai ieftin

În același timp trebuie să ținem seama și de faptul că între diverși furnizori pot apăreadiferențe de preț chiar și de până la 50%. Diferenţele atât de mari de preţ sunt ușor explicabile prin faptul că fiecare firmă are costuri diferite, care, justificate corespunzător, trebuie recunoscute de către ANRE.

În mod logic, un furnizor care livrează gaze într-un sat de munte cu puţini locuitori, va avea în mod clar costuri mai mari decât un concurent ce livrează gaze către locuitorii unui oraş mare de câmpie.

Periodic, ANRE face o analiză de costuri şi rentabilitate pentru fiecare furnizor. Dacă se constată că un furnizor nu şi-a acoperit costurile pentru acea perioadă, i se aprobă o majorare de tarif. Mecanismul funcționează, cel puțin în teorie, și în sens invers, adică dacă se constată că un furnizor a câştigat bani în mod nejustificat, tariful practicat de acesta va fi scăzut.

Putem astfel explica de ce în Transilvania și Moldova prețul gazelor este mai mare decât în Muntenia și Dobrogea prin faptul că transportul şi distribuţia în zone deluroase sunt mai scumpe.

 

În loc de concluzii

Ca orice piață într-o economie liberă, și piața gazelor naturale va suferi modificări în viitor. Una și poate cea mai importantă dintre ele este aceea că din 2021, ea va va face tranziția către o liberalizare completă, cu un regim concurențial fără intervenții ale statului în stabilirea prețurilor.

Până atunci, dacă vrei să te alături celor peste 3 milioane de consumatori casnici de gaze naturale din România, îți recomandăm să apelezi cu încredere la serviciile Energoinstal. Indiferent că ai nevoie de proiectarea, execuția, verificarea sau revizia instalațiilor de gaze, ne poți contacta la telefon 021.795.11.30 sau printr-un mesaj pe www.energoinstalgaze.ro, iar noi îți promitem o colaborare bazată pe calitate, seriozitate și profesionalism.

 

Daca ti-a placut articolul distribuie si prietenilor tai...
Share on Facebook
Facebook
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Pin on Pinterest
Pinterest
0Share on LinkedIn
Linkedin
Email this to someone
email
Print this page
Print

Lasă un răspuns

Adresa Dvs. de email nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *